Fragment de carte…
,,[...]Astfel am descoperit cu stupoare ca mica gura de apa in care ne atarnam cozile cand stateam ridicate pe stanci era defapt desparita de un perete stancos de restul oceanului si continea in prelungirea sa un pavilion care ducea catre o galerie a pesterii, parca rupta din realitate.
Pavilionul prin care venisem eu isi revarsa apa de-alungul unui perete formand la bazele acestuia un paraias care separa doua maluri incarcate cu cristale si diamante unul mai frumos ca altul atat de mirifice si de puternice incat luminau pur si simplu bezna in care zacea minunata galerie.
Era un soi de penumbra o intensitate asemenea unui apus de soare…de o frumusete care te lasa fara de grai chiar si in situatia in care stii n* limbi sa vorbesti.
Nu credeam ca am sa vad vreodata ceva mai frumos decat sauropodele natural impietrite din galeria de deasupra, fosilizate intr-un moment nefast al vietii lor sau intr-un stadiu scheletic al existentei lor asteptand cuminti sa fie descoperite peste veacuri de civilizatii avansate.[...]”
