Pulbere de praf

November 10, 2009 at 2:44 pm (''Romanisme'')

Pulbere de praf…

camera dezordonata

ce-a ramas in urma ta

aduc a scena unui loc de crima

si nici daca am fi facut scrima

nu ramanea asa

te-ai grabit sa pleci din casa

si din viata mea

lasand in urma atatea urme

un glont cazut langa noptiera

si praf de pusca in scrumiera

un pachet gol de tigari

si-o raza de lumina

intre daramaturi .

Eu..desculta,

intr-un maiou si niste blugi

stau proptita de perete

langa fereastra uda, rece…

trag in piept si ma innec

fumez de ciuda si de stres

cand nici macar tigara bine n-o tin

ci pur si simplu-ncerc sa o sustin…

degaj atata nepasare

cand casa e pe dos

si inima mi-e distrusa…

se completeaza decorul cu starea

pulbere de praf  iti anuntau  plecarea

inca se vad urme de pasi pe holul ingust

acum stiu de ce pana si cerul e trist

din geam te vad cum calci intr-o balta

si-am simtit ca si cum mi-ai calca

inima toata…

a trecut un sfert de ora

ploaia s-a oprit din hora

si se stinge ziua sub aura terrei

la fel ca tigara pe care n-o mai terimin

toate se sting si toate se sterg…

pana si urmele pasilor tai se duc

pe nestiute …la fel ca tine…

la fel ca iubirea ce candva

sufletul mi-l incalzea…

Permalink 2 Comments

Tu…

October 28, 2009 at 12:20 pm (''Romanisme'') (, , )

Un semineu aprins

O sofa veche si ponosita.

In dreapta ei, o tavita

Cu doua cani de ceai

Care tin companie unui teanc de carti

In mijloc un covor pufos

Iar in stanga o pisica

Ce blanda doarme-n al ei cos

In mijloc…eu

Tavita mai pastreaza acum

Doar o cana…

In asteptarea unui tu…

Cine esti tu ?

Un  blond cu ochii negrii?

Ceaiul din cana incepe sa se raceasca

De plictiseala asteptarii tale

Ce esti tu ?

O dorinta ireala ?

Sau o realitate latenta ?

Unde esti tu ?

Adie ideea unei intrebari

Ca un vant de mai…

Un zgomot de geam spart

Se-aude…

Si rapaitul ploii

Pe parchetul plin de cioburi

Care inconjoara

Imensa grindinda

Cazuta in casa din afara

Imi racesc starea interioara

Grindina nu e alta

Decat durerea neschimbata

Iar acea ploaie furtunoasa

E unicul meu raspuns…

Celui din urma gand…

Iar eu reincalzesc la infinit..

Ceaiul…redim_img

Permalink 1 Comment

Ploaia..

August 12, 2009 at 3:00 pm (''Romanisme'')

au trecut vre-o doua luni de cand n-am mai postat nimic iar azi e atat de cald incat as sta in mijlocul unei ploi de vara ca si cum as face un dus in natura…hainele de pe mine sunt…pe mine …dar in plus pentru ca in mijlocul ploii imi dezgolesc mintea si sufletul …si raman eu, si nimeni nu-mi poate lua bucuria asta de a fi eu insa-mi cu adevarat dupa mult prea mult timp …de-ar venii ploaia mai repede…
in mijloc de padure-alerg
departe de mediul urban trist si poluat
imi inchipui ca merg
pe benzi iar viata deruleaza un timp uitat
in jurul meu
si totu-i uscat
de singuratatea ce m-a acaparat
deschid bratele
sa cuprind ploaia
ce-nlocuieste lacrimile
si sterge indoiala
cred ca merg
nici nu mai simt ca de fapt alerg
brusc ma opresc
in sincron cu ploaia
am in fata mea un abis
si munti ce-mi par vis…
m-am aseza am privit
si-am zis:Maine vine cu un nou rasarit…

Permalink Leave a Comment

Atat de cenusiu…

June 1, 2009 at 8:43 am (''Romanisme'')

Atat de cenusiu…

Unde candva era
o pata de culoare
Acum gasesc un trist
Apus de soare

Candva
,demult simteam
Fiece zi senina
Acum, chiar ieri plangeam
Doar din a
ta vina

Pana ieri radeam
La orice gluma simpla
Cadeam ma ridicam
Spuneam se mai intampla…

Atat de cenusiu
E cerul vietii mele
De mult n-are nici luna
Nici sutele de stele
Locul tau pustiu
Pe
patul cenusiu
Ca iubirea mea
Neatins va sta…

Prapastia adanca
E acum lac de stanca
De lacrimile mele
S-a umplut devreme

Ce
vreme nervoasa
Isi face acum casa
In pace nu ma lasa…
Ce noapte
furtunoasa….

Imi este viata toata
Ce greu imi e sa mai zambesc o
data
Ma simt atat de moarta
Pentru tine si lumea toata

Noaptea
asta
Isi are sfarsit
Ca-n fiece data
Va venii un rasarit…

Permalink 4 Comments